Inserarea ascunde
raceala soaptelor
de otel scuipate de
niste ochi salbatici
ghemuiti in intuneric.
Inima nu are spatiu
de palpitare si ii este
chinuita de cosmaruri
sangeroase.
Mânia ii mocneste
si mananca vergele
de fier in loc sa
imi ofere raspunsuri.
Penumbra imi
rataceste oftatul
aratandu-mi
sclipirea luminisului.
"Mi-am promis ca de maine sa nu imi mai pese si sti ce? deja e miezul nopti."
mai...u chiar ai talent :)
RăspundețiȘtergeream vazut :)
RăspundețiȘtergeresi eu mi'am propus de mai multe ori sa "numi mai pese" da nu'mi iese,is prea...sufletist,cred
RăspundețiȘtergeregood job!
RăspundețiȘtergerede'acord cu offshore.cat despre promisiune...si eu mi'am facut'o...si ma descurc din ce in ce mai bine...
RăspundețiȘtergereThe heart does not have space for vibration and I was tormented by nightmares bloody.
RăspundețiȘtergeredeci, azi e maine :)
RăspundețiȘtergereimi plac "soaptele de otel" mai ales ca sunt scuipate de ochi.
nu/mi place timpul verbului, daca l/ai aduce mai aproape de prezent, cred ca creatia ta si/ar pierde impresia de povestire, ar deveni mai mult dialog, ar capata alta tensiune, alta atmosfera.
un gand. give it a shot ! :D
keep reading, keep writing! good job !
inainte de 'si' nu se pune virgula, dar poemul e foarte bun, imi pare rau ca nu am ce sa critic :)):*
RăspundețiȘtergereChiar imi place cum scrii, mi'am propus si eu sa uit multe. Dar mi'am propus degeaba, si a trecut demul mieul noptii..
RăspundețiȘtergere