marți, 5 ianuarie 2010

Coma






Diminetile suruie
lung si uscat
de-a lungul holului
spirijinit de sfinti
spanatici cu fete
prelungi si afumate
iar treptele de lemn
urla ca o goarna
sub greutatea pacatului.

Mirosul nins
imbraca singuratatea
in vesminte pure
insa pasii veniti de pe
carari diferite
se calca in picioare
cand luna saruta
tarana.

Racla noptii
ingana cantecul lui
Chopin,
reflexia zilei isi aseaza
armura pe umeras
iar oftatul
explodeaza lung si
negru ca o lampa
care fileaza .

Pragul usii se inalta ,
zugraveala se cojeste,
iar diminetile suruie
lung si uscat
de-a lungul holului
spirijinit de sfinti
spanatici, cu fete
prelungi si afumate.

3 comentarii: