Calul cu aripi nu a ajuns niciodata la petrecere, asa ca am facut piruete cu sufletul greoi si inima intoarsa spre vest pana cand a apus soarele.
M-am asezat langa rau si am oftat lung pentru mine si umbra ta cusuta de pamant. Mi-am cantat usor in gand fiindca nu puteam deschide gura si te-am intrebat cu ochii de ce iti lipesti urechea sa auzi cat de clar pot suna cand nu mai sunt fantoma ta de-atata timp. Ti-ai intors privirea si m-am desprins de pe podea cu mintea goala. Ti-am auzit cuvintele "imi pare rau pentru tot" si am tresarit cu inima pe podea. Esti tot tu, sunt tot eu.
Privesc spre usa in timp ce tu privesti spre tavan si ma simt mica si ma simt batrana. Ma agati de perete si simt ca o sa cad dar nu cad si uite asa mi se face dor de ceea ce nu mi-ai oferit niciodata...
