When it's silent

Sometimes I gaze up on all the items I ever had. I hear words you never said and I smell scents you tried to cover when you left.

My letters to you are getting shorter.

I love to read the promises we took. Today I shed my only tear for what it could have been. I saw myself embracing you like an old friend and mending you with the light behind my flesh, bones and blood.

The animal inside I live is so elegant and quiet. I only hold on because of it. It shows me the path through the spines and allows me to crumble and crawl when nobody's around.

How I tasted your spirit.... It's all over me ever since. The purest gift in this angular world.  But it's painful and it's tiring.... because I am yours and you don't know it.

You don't know it. 

Cri

valurile sunt genele tale
perlele pieptul
stiai ca ai stele pe pleoape
briza pe obraz
si ocean in crestetul capului
stiai ca esti femeia apa si femeia nisip

stai in gropita gatului
si curgi pe umerii muntelui
ori de cate ori ploua sau ninge
ori de cate ori nu vrei sa deschizi ochii
ori de cate ori bratele de iedera vor sa se odihneasca
ori de cate ori esti vant

si esti vant
linistit si asurzitor
amestec nearmonios de sunete
ce musca din cer si soare
din mine si cei ce au devenit eu
dar macar nu esti uragan
macar nu turbezi pasarile

vocea ta ne lasa fara scorbura
ochii tai fara frica de rece
expira primavara chiar daca nu au mai inmugurit de ani
chiar daca cresc la poli si isi intind radacinile in gheata

masa pentru o persoana prinde viata in jurul tau
pana si tu capeti sens in jurul tau
departe de tine nu ai culoare
povestile despre tine nu vor spune nimic
esti creata sa stralucesti pentru cei ce te adorm 

Vineri noaptea

in noptile de vineri stau in gradina
ma holbez la stele si gardurile vecinilor
aberez despre tineretile mele
imi inund mintile cu minciuni
cu povesti despre crai claditi din patos
si domnisoare fecioare ca fulgii de zapada

in serile de vineri stau in bratele raiului
si ascult cum iti curge sangele prin vene
aberez despre copilarie
povestesc despre roci cu sani si valuri din gene
despre coapse curioase
si ochi cu rame din pene de pescarusi

vineri noaptea e un portativ
continuarea caietelor din camin
dar vineri noaptea e cuminte
de ani nu-si mai au locul aici oltenii

Vroiam sa raman copil

cand v-ati lasat scrisorile la geamul meu
am vrut sa arunc cu liniste dupa voi
dar am inspirat adanc si v-am intins
un vers din mine
un punct de lumina
care va inflorii inainte sa rasara
o petala din sina spinarii
care va ofilii pe strazi in unghiuri
o promisiune tacuta
care va iubii si atunci cand nu va mai fii nimic de iubit

scanduri murdare sub covoare persane
pe ele si-au lepadat cuvintele din plastic
si cei dinaintea voastra
nu le mai puteau duce
si cum sa poata
cand miros atat de urat pe caldura
si cum sa poata
cand se incarneaza in carne
de la prea multa vara

vroiam sa tip in oglinda
dar am tipat in mine
si mi-a curs o singura lacrima
vroiam sa fiu aventuriera
si sa strabat cele noua taramuri
vroiam sa trezesc soarele din fan
si sa fluier deodata cu dimineata
vroiam sa raman copil 

Daca vrei tu

daca vrei tu sa ploua
trebuie sa ploua
asta e regula casei
sa nu creasca florile
si sa nu cumva sa rasara soarele
pentru binele nostru
haide sa ascultam ploaia 

Felicitare

Maine e ziua ta. Sper ca sunt aluni acolo unde esti...si sper ca nu ti-e dor sa te sun. 

Iti doresc liniste. Nuferi pe pleoape si coronita din fluturi verzi . Papagali cu pene din curcubeu si caini cu margarete dupa urechi. Iti doresc rasete de copii si glume de batrani impacati cu viata. Iti doresc tot ce nu ti-am dorit vreodata cu voce tare si sper ca m-ai auzit de fiecare data cand nu ti-am vorbit.

Am ras astazi. Am plans astazi. Oamenii sunt la fel si totusi atat de diferiti. Femeile mama, femeile cu sani care nu vor creste niciodata copii, cioplesc piatra cu limba. Sunt iuti si sunt amare, nu stiu ca eu nu am mama si cauta sa ma muste de piept. Nu-mi cunosc limba. Imi striga numele gresit.  Nu aud dar imi critica cantecul. Nu vad dar imi analizeaza parul. Am ras astazi si am plans astazi. Traiesc in fiecare zi.

La multi ani in rai. 

Sa nu uiti sa-mi scri. Sa-mi scri mereu cand esti trista.

02.Septembrie.2014

Imperiul meu din creion

niciodata nu voi fi mai sincera decat in scrisorile astea

imi pare rau ca linistea dintre noi a fost intrerupta de atatea ori

dar creioanele si degetele mele nu tac

ma cheama sa va chem pe foi ori de cate ori norii raman fara cer

va scriu si va las cititi de ochi necunascatori

va dezbrac din titlu si va expun vertebrele

va transform in muze si motive litarare

va transform chiar in stigmate pe unii dintre voi

in urme de serpi si pene ude

dar nu vor ajunge niciodata la voi

cum sa ajunga

cand nici macar nu stiti cine sunteti

Avioane din scrisori

noaptea dupa ce terminai lucrul

avioanele din scrisori pluteau in ochii tai

dimineata dupa ce ma ridicam in coate si beam apa

pluteau in ai mei

de la opt jumatate la noua si de la unu la unu jumatate in ai mamei

intre noua si unu  in ochii colegilor de facultate

avioanele din scrisori pluteau peste tot

sau poate dansau pentru viata

de la unu jumatate la cinci jumatate

avionanele din scrisori se spargeau de tarmul tamplelor mele

de la cinci jumatate la noua talpile indragostite taiau cioburile pana la os

de la noua la doisprezece valurile curatau cerneala din nisip

la doisprezece is un pic primeam scrisorile tale

atunci nu exista trecut intre noi

atunci avionanele din scrisori zburau pentru ca nu aveau alta treaba

Liniste

am intors capul spre nord

spre mine

cea care nu a plans sau ras vreodata

si m-am transformat in puncte de suspensie

inceputul universului si martora meu tacuta zambeste

inteleg ca nu inteleg si tot nu reusesc sa te fac sa ma auzi

am vazut toate scrisorile pe care am sperat sa le primesc

toate usile pe care le-am deschis

toate aripile pe care nu le-am acceptat

am vazut ce ar fii putut sa fie si nu va mai fii niciodata

am auzit cantecul balenelor

si am vazut cerul plin cu elefanti

am vazut cum imi cad ochelarii pe nas si sunt mai batrana ca mama

acum dar peste cativa ani parintii mei vor fii copii

intr-o zi voi fii oceanul in care se varsa fluturii

pleoapele valurilor si degetele delfinilor 

am vazut cum sunt totul 

am simtit cum sunt nimic

am vazut cum sunt liniste 

Pe la inceputul lui Iunie

am vrut

am vrut

am vrut

am vrut sa-ti zambesc frumos ca la inceput

vreau

vreau

vreau

vreau sa te vad frumos ca la inceput

Un om impacat

Si daca as schimba ceva la melodia asta, e numele. Imi place sentimentul pe care il am cand sunt departe. Imi place sa am unde sa ma intorc. Imi place sa-mi fie dor.

Cum ar suna cerul in mijlocul ierbii fara sentimentul dorului? Cum ar mai curge viata daca universul nu ar arde pana la os pentru o singura plimbare pe malul corect? Cum ar suna melodia asta fara sentimentul desertului in palma fulgului de gheata? Imi place sa-mi fie dor... Da, iubesc.

Si daca as schimba ceva la melodia asta, e numele.Nu numele celor pe care i-am iubit pana in Vis si inapoi pe Pamant. Nu numele celor pe care i-am iubit prea devreme, prea tarziu, prea gresit si niciodata. Nu numele strazilor pe care le-am spurcat din neputinta, din scarba fata de mine, de tine si de ei; din teama fata de mine, de tine si de ei. Nu numele peretilor pe care i-am decojit, pe care i-am intunecat cu privirea, si pe care i-am abandonat cu intreg sufletul.

Daca as schimba ceva la melodia asta, e numele.

Cri nu stie ca e doar o pisica

Cri cunoaste toate tipurile de maini

cel mai mult ii plac cele tacute

nu-i place sa fie strigata

dar ii place sa fie strigata

depinde daca ii este foame sau frig

nu-i place sa aiba talpile reci

dar ii place figul alb care arde in oase si linisteste ninsoarea

Cri toarce cand e primavara in pat si pe pereti

dar mai ales cand e inundatie de ganduri

si seceta de cuvinte

toarce  si  miauna in aceelasi timp

fiindca asa s-a invatat

doar asa a reusit sa aterizeze in picioare de fiecare data

Cri merge pe tavan cand ploua

din cauza asta o vezi doar cand vrea sa fie jegarita

Absenta timpului

apropie-te fir de viata

vreau sa te parcurg

si sa-ti luminez pe gura

de fapt

vreau sa-mi fac cuib pe buza ta de jos

sa te infasor cu mine

si sa scufundam varteje in larg

in mijlocul oceanului

si soarelui

si lumii asa cum o stim noi

Idiotul

gigantul era tanar

avea nori in par

vorbea sapte limbi

dar gravitatia era intorsa pe dos

si crestea spre inima pamantului

gigantul era tanar

avea copaci in par

atat de mic ajunsese

-din cauza iubirii spuneau babele-

hehe fara iubire se va scutura

inalt cat o floare

trece vara
pamant

Cannes

si cred ca am inteles

casa mea e drumul

nu mi-e dor de nimic

nu am trecut

tot ce stiu e un rezumat

eu nu sunt Ea

Ea e un trup

eu sunt o petala din floara vietii

nu mi-e dor de nimic

toata viata mea e secunda asta

nisipul asta ud si franceza asta gresita

fetele astea cu atatea povesti

si el

un fir de viata

si vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

vai cum trebuia sa ma intorc aici

a doua sansa

amin 

Rugaciune

vinul asta e pentru voi

pilonii vietii mele

lacrimile astea sunt pentru voi

pilonii vietii mele

noaptea va citesc

va povestesc tot ce stiti deja

sa ma ierti tata

sa ma ierti mama

Milano

daca nu ai stii cate lacrimi s-au uscat inainte sa curga

as fi primavara

dar stii

si nu am cum sa nu-ti arat soarele

cand e liniste deasupra salcamilor

cata viata e pe cerul asta

si strazile parca ma asteptau

sa renasti unde ai murit

nu credeam mama

Renasterea domnisoarei Cri

Noaptea asta fluieram fiindca ploua; ploaia aduce viata.

Esti viu ca apa de munte si curgi prin mine de dimineata pana in Vis.  Cum sa-ti spun ca vreau sa te respir sau ca vreau sa te transform in mine? Esti lumina alba si curgi pe pielea mea de lut din Vis pana pe Pamant. Imi faci carnea crapata sa arda si sufletul violet sa expire. Nu mai sunt obosita si nu mai sunt batrana, sunt vie. Mi-ai soptit in limba ta despre iubire iar eu ti-am cantat cu degetele pe frunte. Cum sa te intreb daca m-ai auzit?

Noaptea asta fluieram fiindca ploua; ploaia aduce viata

31. Martie.2014.Watford

Punct si virgula

Mica fiind, am citit odata despre o pasare care se naste si moare in zbor. Cat curaj! ma gandeam eu. Sa traiesti si sa mori in aceeasi zi. Sa fii si sa nu mai fii  in aceelasi moment. Soarele apune dar clipa e mereu aceeasi. Viata curge dar clipa e mereu neschimbata fiindca pe Pamant si in lumile nenascute inca timpul e doar o adunatura de litere. O conventie care ne ajuta doar sa intarziem de la fericire si sa facem tot din ce nu vom retine si nimic din ce vom lua cu noi. Da, sa traiesti si sa mori in prezent si sa sti ca traiesti si mori in prezent, asta e adevarata desavarsire.

Au trecut anii si am aflat ca si lumea oamenilor, lumea sufletelor cu trup, e condusa de aceeasi lege. Legea Lui Dumnezeu- a cerului -a vantului-  a aerului- chiar, si nimic din ce a zburat vreodata nu-si va mai gasi linistea mergand. Nu pentru ca nu poate uita bratele marelui albastru, ci pentru ca nu intelege ca doar neintelegand cum a ajuns jos va plutii din nou -eu nu stiu nimic si uite asa stiu totul-.

Au trecut anii si mi-am vazut parintii traind pentru prima data, cand au murit. Se prea poate ca unii oameni sa traiasa o secunda? ca a exista si a-ti sterge brajii ori de care ori sufli praful asternut peste roua de ieri nu e viata. E doar o trista poezie, o doina.

*

In drum spre drumul meu te-am intalnit pe tine si nu exista primavara mai tanara sau flori de mar mai batrane. E o dulce tulburare, ne e frig si cald in aceelasi timp, iar dreptunghiul asta de hartie vorbeste in limba lui de-atunci demult, (de acum) de cand eram (suntem) doar respiratii.

Mama nu mai canta pe Pamant

Tacuta...

Tacuta ca piatra.

Tacuta...

Tacuta ca piatra.

De ce nu bati in geam?

Eu iti tot scriu.

De ce nu-mi zambesti?

Eu ma culc devreme ca sa ne intalnim.

De ce nu vajai?

De ce nu spargi linistea asternuta peste praf?

Eu iti tot scriu...

Tacuta...

Tacuta ca piatra.

Tacuta...

Tacuta ca piatra.