Furtună

cerul
lamenteaza
ca gramofoanele
razele de soare
se dispersa in
valuri de doliu
iar fricile noastre
urmaresc cu atentia
lunetistului
fiecare steamat

vantul sarat
bate ca secunda
intr-un gong
farul fara limba
se zbuciuma
si e furtuna

iti tarai umbra
cand iti inalti gandul si
te ineci in apa stransa
in urmele
pasilor mei

al catelea ai fi

Coma

Diminetile suruie
lung si uscat
de-a lungul holului
spirijinit de sfinti
spanatici cu fete
prelungi si afumate
iar treptele de lemn
urla ca o goarna
sub greutatea pacatului.

Mirosul nins
imbraca singuratatea
in vesminte pure
insa pasii veniti de pe
carari diferite
se calca in picioare
cand luna saruta
tarana.

Racla noptii
ingana cantecul lui
Chopin,
reflexia zilei isi aseaza
armura pe umeras
iar oftatul
explodeaza lung si
negru ca o lampa
care fileaza .

Pragul usii se inalta ,
zugraveala se cojeste,
iar diminetile suruie
lung si uscat
de-a lungul holului
spirijinit de sfinti
spanatici, cu fete
prelungi si afumate.