luni, 9 mai 2011

In vis

Cocorosie-Werewolf




Nu adorm niciodata amintirile din copilarie sau ochii tatei.
In vis eram calaret batran.Tineam mainile pe fata mamei si citeam printre fire de lumina incotro plutesc florile de pe apa.Totul era umed.Iarba,aerul,pielea si ochii mei.Imi placea singuratatea.Ma simteam ocrotit.Nu se trageau cortinele pentru ca nu se ridicau niciodata si nu rasarea soarele pentru ca lumea nu se invartea.O tineam stransa in pumn si pluteam cu genunchii lipiti de piept intr-un balon de sapun.Bule de speranta le-as fi numit.
Cand m-am trezit din vis fulgii de zapada se odihneau pe pervaz.Stateam singur intr-o incapere fara podea sau tavan.Priveam pe geam si pe Pamant totul parea pur si usor.Mi-am dat seama ca n-am so mai arunc pe Pisi niciodata in zapada,niciodata nu am sa-l mai trag cu sania pe Sunlight,niciodata in profida ratiunii nu avea sa ma mai invete tata cum sa fac un bulgare.De cate ori ma gandeam la el imi venea in minte aceelasi deznodamant-cum ma plimbasem pe noroi inghetat si cum ma pierdusem de mine pintre morminte adormite.In noaptea de dupa,cerul era alb.Stateam pe banca din curtea bunicului iar linistea se descompunea in piese de puzzel.Statea si cainele langa mine dar cumva eu alergam in mintea mea.Cautam o portita spre casa.
Mi-am ridicat ochii din poala si am inspirat aer greu de februarie.Atunci am simtit pentru prima oara ca eu nu mai am casa.Atunci am realizat ca eu nu mai aveam cui spune tata.
Cate secunde nevalorificate trec pe langa noi.Cata viata pierduta.