In adancuri

oamenii mari
fostii copii
pasesc in palme sarate
si se scufunda ca pietrele
valurile ce le-au spart
pielea le despletesc
acum noptile
dar in plin intuneric
viseaza doar inainte
sa adoarma din nou

Sirena

statea dreapta
ca un om de zapada
la inceputul primaverii
si radeam ca nu
va putea zbura nici macar
cu aripi electrice
i-am spus sa-si tina
bataile inimii si sa
renunte la incredere
pe fundul marii
a adormit acolo iar
cand mi-a amintit de ea
am gasit o sirena

Sictir

felicitari ti-ai pierdut titlul
baga talpile in buzunare
si scuipa printre dinti
pana cand crapa cerul de ciuda
ca tu poti alege sa plutesti
salvez lumea de domnii cu papion
si daca am tacut pana acum
joaca-ti mai repede hora fericirii
ca in continuare o sa dau din cap
acest poem nu prezinta tehnici
care permit bransarea la puterea
colosala a subconstientului
acest poem nu ofera sansa de a trece peste
una peste alta fantomele se vor dovedi
mai reale decat multi dintre noi
iar cuvintele din diamante se vor topi
cand ne va fi lumea mai draga

Alearga Neica!

e o lume mica si bolnava
in spatele ferestrelor
dar daca alergi sa alergi
stiind ca ziua in care
te vei opri va fi ziua
in care vei ajunge
complicat de simpla imaginea
cerului sub microscop
dar daca inca alergi
sa alergi deodata cu vantul
sa nu simti furtuna