Ma las pe seama prafului cand curajul slab , scurt si tuciuriu ca fumul de tigara e dus de vant .
Fruntea se ridica ca un scut , aripile de hartie imi tremura sub vant .
Atunci cand singuratatea zvagneste ca fulgerele in arsita si frica se resimte in unde , zidurile se recompun ca mucegaiul si oglinda reflecta contur de vid .
poemul e the shit! :x bravo
RăspundețiȘtergeresa stii ca o dai foarte frumos
RăspundețiȘtergere"aripile de hartie
imi tremura sub vant"
si mai sunt.
:*