Tu

multe s-au mai inecat
in urmele pasilor tai
dar multe ti-ar mai
face inca ceai de tei

tu te întinzi pe gresie
in diminetile de februarie
si plangi ca un copil ca
nu e nimeni sa-ti spuna
"Ridica-te!"
tu iti bei diminetile descult
si iti lipesti visele de frigider
iti faci patul ca sa nu lasi
urme de tine si pleci
pregatindu-te sa te intorci
tu speli farfuriile si covoarele
sa fie curate in caz ca apare ea
tu speri cu palmele deschise
ca te va ajuta sa-ti guvernezi
castelele din nisip

mainile tale vorbesc o limba
pe care eu nu o mai inteleg
noi nu ne mai recunostem
eu sunt tu cand ma salut in oglinda