Azihan & Kamien - homebase
aseaza-te mai sus puiule
ca ma dor salele de la cat
m-am aplecat peste lumea ta
ma traversezi ca o sosea
si-ti scurgi mahmureala
peste gatul meu in diminetile
in care ajungi descult si
majit de ruj la usa mea
ma iei in brate ca pe un scut
si imi inclestez visele
sa nu te arunc ca pe jeg
ca esti terminat si plin de
mainile alteia
ai putea sa fi mai mult
decat o garoafa cu spini
dar iti place sa lasi
cicatrice oriunde iti
asezi cuibul ca apoi
sa privesti de sub umbrele
cum te plang amaratele
ai putea fi mai mult
dar atunci nu ai mai
putea fi trist mereu
si noi stim ca de mii
de ani dimineata e greu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu