vineri, 22 noiembrie 2013

Lighioanele

Bolovanii astia atârna de cer dar nimănui nu-i pasa; e ocean aici dar nici pasarilor nu le pasa. Oameni moderni, -bucati de carne-, minti cusute manual. Suflete fără suflet.
Doamne ce aer greu si ce palme pustii...cand am uitat ca suntem praf de stele? Cine ne-a franjurat istoria, de ce Te pocim public si de sunt închisă in corpul asta cand eu sunt copilul luminii? 
Fir de adevăr, rasarit in grădina vieții, am fost smuls,aici, pe Pământul albastru.
Au vrut sa ma ude cu lacrimi. Au incercat sa ma  hraneasca cu durere.

Un comentariu: