Blocurile astea mici si decojite stiu de ce ni s-au rupt
aripile in Vis; stiu si de ce ni s-au rupt pe rand. Pamantul asta, calcat in
picioare de cei care s-au nascut si murit in aceeas zi, e tacut; e dens si
intors pe dos.
Eram frageda cand am plecat de-aici.
*
Florile de sticla ne-au dezbracat si trimis in lume. Ne-au
topit resturile de inimi si ne-au inghetat limbile.
Si vai, cuvintele sunt tot mai reci. Si vai, orasul e gol.
Hunedoara, 11 iulie, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu