am intors capul spre nord
spre mine
cea care nu a plans sau ras vreodata
si m-am transformat in puncte de suspensie
inceputul universului si martora meu tacuta zambeste
inteleg ca nu inteleg si tot nu reusesc sa te fac sa ma auzi
am vazut toate scrisorile pe care am sperat sa le primesc
toate usile pe care le-am deschis
toate aripile pe care nu le-am acceptat
am vazut ce ar fii putut sa fie si nu va mai fii niciodata
am auzit cantecul balenelor
si am vazut cerul plin cu elefanti
am vazut cum imi cad ochelarii pe nas si sunt mai batrana ca mama
acum dar peste cativa ani parintii mei vor fii copii
intr-o zi voi fii oceanul in care se varsa fluturii
pleoapele valurilor si degetele delfinilor
am vazut cum sunt totul
am simtit cum sunt nimic
am vazut cum sunt liniste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu