Vroiam sa raman copil

cand v-ati lasat scrisorile la geamul meu
am vrut sa arunc cu liniste dupa voi
dar am inspirat adanc si v-am intins
un vers din mine
un punct de lumina
care va inflorii inainte sa rasara
o petala din sina spinarii
care va ofilii pe strazi in unghiuri
o promisiune tacuta
care va iubii si atunci cand nu va mai fii nimic de iubit

scanduri murdare sub covoare persane
pe ele si-au lepadat cuvintele din plastic
si cei dinaintea voastra
nu le mai puteau duce
si cum sa poata
cand miros atat de urat pe caldura
si cum sa poata
cand se incarneaza in carne
de la prea multa vara

vroiam sa tip in oglinda
dar am tipat in mine
si mi-a curs o singura lacrima
vroiam sa fiu aventuriera
si sa strabat cele noua taramuri
vroiam sa trezesc soarele din fan
si sa fluier deodata cu dimineata
vroiam sa raman copil