O data pe an

te desenez
cu degetele murdare
cand frigul alb
imi tine de cald
si merg usor
spre ceea ce nu
am inteles la timp
sperand sa nu te gasesc
apari doar pentru
a disparea din nou
si e bine asa
imi amintesti
ca nu am uitat
si rad in soapta
cu aripile in buzunar
intelegand ca din nou
nu am inteles nimic
nu mai esti tu
nu mai sunt eu
dar iarna inca miroase a gari si verde