"Mi-e dor de ea ca nimănui, ca
unui vechi nomad de drumul lui."
Știi tu oare care e primăvara noastră sau ce culoare purtau petunile din părul tău? Oare iți mai amintești cerul si mirosul frigului alb de lângă biserică?
Cel ce a iubit nu uită; se-ndoaie si picură pe drum drept. Șovăie, murmură și zâmbește întârziat. Pasul e slobod doar in amintire iar pragul sfânt al casei e călcat in picioare fiindca cel ce a iubit nu mai vede. E bătrân. A imbătrânit. Și-a pierdut scânteia undeva în afara eterului, într-un spațiu nenăscut încă.
Port ca pe armură strânsoarea brațelor tale subțiri și te plimb pe străzi cărămizii și pământ amar. Dac-ai ști că te cunoaște ploaia din atâtea zări...
22. Septembrie. 2013
Știi tu oare care e primăvara noastră sau ce culoare purtau petunile din părul tău? Oare iți mai amintești cerul si mirosul frigului alb de lângă biserică?
Cel ce a iubit nu uită; se-ndoaie si picură pe drum drept. Șovăie, murmură și zâmbește întârziat. Pasul e slobod doar in amintire iar pragul sfânt al casei e călcat in picioare fiindca cel ce a iubit nu mai vede. E bătrân. A imbătrânit. Și-a pierdut scânteia undeva în afara eterului, într-un spațiu nenăscut încă.
Port ca pe armură strânsoarea brațelor tale subțiri și te plimb pe străzi cărămizii și pământ amar. Dac-ai ști că te cunoaște ploaia din atâtea zări...
22. Septembrie. 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu